Toţi încercăm să scăpăm de durere, de suferinţă, de necazuri… Să spui rugăciunea aceasta scurtă, când ai de mers la o operație sau treci printr-un moment extrem de greu! 10 cuvinte are!

Toţi încercăm să scăpăm de durere, suferinţă, de necazuri… Să spui rugăciunea aceasta scurtă, când ai de mers la o operație sau treci printr-un moment extrem de greu! 10 cuvinte are! Uite cum m-a ajutat pe mine când am fost internat pentru operație:

Toţi încercăm să scăpăm de durere şi de suferinţă, şi cel dintâi sunt eu. Dar cel puţin să ştim adevărul despre suferinţă, pentru ca s-o putem primi cu curaj, atunci când nu ne va fi cu putinţă să o ocolim. Dumnezeu ne va da atunci harul de a ne ridica mai presus de ea. Este bine să ştim ce este adevărat şi bine primit înaintea lui Dumnezeu.

S-ar putea ca în viaţa noastră să avem ocazia să punem în practică această teorie şi atunci ne vom încredinţa de adevărul ei. Am citit la Sfinţii Părinţi că Dumnezeu preţuieşte îndeosebi trei lucruri: rugăciunea curată, ascultarea monahală şi aducerea de mulţumită atunci când suntem ameninţaţi de moarte din pricina bolii, prigoanei sau năpastelor.

Odată am fost internat în spital pentru o operaţie. Trebuia să rămân acolo o săptămână şi m-am gândit că aş putea să încerc unul din aceste trei lucruri. Am luat hotărârea ca în tot acest timp să nu spun altă rugăciune decât: „Slavă Ţie, Doamne, slavă Ţie! Mulţumesc Ţie, Doamne, pentru toate.” Şi m-am rugat aşa timp de mai multe zile şi spre sfârşitul săptămânii totul era atât de frumos, mângâietor şi luminos încât m-am întristat la gândul că trebuia să părăsesc spitalul. (…)

În ispite şi în necazuri, nu noi suntem cei care întocmim planurile, nu noi ne alegem crucea, ci primim acea cruce pe care atotînţeleapta pronie a lui Dumnezeu a rânduit-o pentru noi. Numai Domnul ştie cât de mică sau cât de mare este crucea de care avem nevoie. Şi ne va da tocmai acea cruce care este cea mai potrivită şi mai trebuincioasă pentru a ne desprinde de toată alipirea pătimaşă din viaţa aceasta trecătoare, ca să alergăm după Hristos cu inimă slobodă. (…) Fireşte, ne rugăm ca Dumnezeu să ne izbăvească de suferinţă şi să ne dea un sfârşit cu pace şi fără durere (…) dar dacă necazurile vin asupra noastră, atunci le vom duce pe toate cu puterea Duhului lui Dumnezeu.

Arhimandrit Zaharia Zaharou, „Omul cel tainic al inimii”, Editura Basilica, Bucureşti, 2014, p. 123-124

Ofițer de poliție împușcat, salvat de Biblia din buzunarul de la piept

Un ofițer de poliție din Bolivia, care a fost împușcat în piept în timpul tulburărilor civile iscate după izgonirea fostului președinte bolivian, Evo Morales, a declarat că viaţa i-a fost salvată de o Biblie ce o avea  în buzunarul aflat în partea stângă a pieptului.

„Da, a fost un miracol”, a declarat pentru mass-media boliviană ofițerul care nu şi-a dat numele, un creștin devotat.

Imagini ale Bibliei de buzunar au apărut în mass-media locală și într-o postare pe Facebook în limba spaniolă, în care se descria incidentul. Partea din față a Bibliei albastre arată o mică gaură de dimensiunea unei radiere de creion. O gaură de ieșire pe coperta din spate este mai mare și arată mai multe bucăți ale paginilor sale sfâșiate și zdruncinate de impactul cu glonţul. De asemenea, ofițerul avea în buzunar şi un box de aramă, rupt în jumătate de la glonț.

Oscar Gutierrez, șeful Forțelor Speciale de Luptă împotriva Crimei din Santa Cruz, a declarat că ofițerul în cauză a făcut parte dintr-un contingent al forțelor de ordine care a încercat să restabilească miercurea trecută ordinea în orașul Yapacani, când a fost „împușcat de un glonţ”, care se crede că era de 9mm.

„Este un tânăr ofițer a cărui viață a fost salvată în mod miraculos,după ce a fost împușcat cu un proiectil”, a declarat Gutierrez, adăugând că poliţistul aflat în misiune „a avut o Biblie care a oprit proiectilul.”

Supraveghetorul de poliție a declarat că ofițerul este în afara oricărui pericol, dar a fost totuşi dus la un spital din Santa Cruz pentru teste de rutină și este de așteptat să se întoarcă la muncă în curând.

Incidentele din Yapacani au făcut parte dintr-o serie de proteste la nivel național, declanşate în urma unei aparente lovituri militare împotriva președintelui Evo Morales, care a fugit în Mexic. Susținătorii săi au început să protesteze în capitala La Paz, la doar câteva ore de la ceremonia de jurământ pentru președintele interimar Jeanine Anez și a noului său cabinet. Confruntările violente s-au răspândit și în alte orașe, inclusiv Yapacani, situate în regiunea de est a Boliviei, la aproximativ 450 de mile de La Paz. Polițiștii din Yapacani lucrau pentru a goli un drum principal din oraș ce fusese blocat, când ofițerul a fost împușcat.

„Știu că armele folosite au fost furate de la poliția boliviană”, a spus Gutierrez reporterilor.

Se crede că protestatarii folosesc şi gaze lacrimogene, care de asemenea au fost furate de la forțele de ordine.

Sursa: Christian Headlines VIA Stiri Crestine

Cristina Șișcanu a ținut să se afle de la ea. Vedeta a vorbit, fără perdea, despre ea și Mădălin Ionescu

Cristina Şişcanu şi Mădălin Ionescu au o familie frumoasă, de care se bucură în fiecare zi. Chiar dacă mezina familiei, Petra, este cea mai răsfaţată şi toată atenţia este în jurul ei, cei doi încearcă să nu neglijeze nici relaţia dintre ei. Vedeta a dezvăluit că urmează să aibă loc procesul de înţărcare pentru micuţă şi vor mai fi nopţi când va petrece noaptea cu soţul ei la hotel.

„Suntem în proces de înțărcare… Nu e ușor să înțarci un copil la vârsta de 2 ani și jumătat

De când s-a născut Petra (de doi ani și jumătate), nu am petrecut nicio noapte fără ea… dar urmează să mergem la hotel să dormim din când în când (face parte din procesul de înțărcare), iar Petra va rămâne cu bunica… Bine… hotelul este la două străzi de casa noastră. Până acum, ne-am petrecut momentele romantice mai mult muncind, că… așa cum spuneam și mai sus… noi lucrăm împreună. Printre picături, am reușit să mai mergem la un film sau la restaurant„, a declarat Cristina Şişcanu pentru Viva.ro.

Ce spune despre al doilea copil: „Mădălin vrea şi el” e, și mai ales pe Petra, care la scurt timp după ce s-a născut și-a pus singură sânul în gură cu mânuțele… de m-am speriat!

Atât Cristina, Mădălin, cât şi micuţa Petra îşi mai doresc un nou membru al familiei, însă nu acum, vor să mai aştepte doi ani, deoarece acum sunt axaţi pe viaţa profesională.

„Eu sper să mai avem un copil. Nu sunt însarcinată acum și mai așteptăm doi ani. Așa ne-am propus. Petra își dorește. Este topită după finuța Iris și ne spune mereu că vrea un bebeluș și îl roagă pe tati să pună o sămânță în burtica mamei, ca să crească bebelușul. Mădălin vrea și el încă un copil, doar că acum suntem foarte prinși în proiecte profesionale de anvergură„, a mai mărturisit vedeta pentru aceeaşi sursă.

„Vei trăi și vei vedea ce însemnătate mare a avut măicuța ta”

Dacă ai ști ce-nseamnă mama, zic așa, în gândul meu,
N-ai striga în fața mamei, să-ntristezi pe Dumnezeu.
Dacă ai ști ce-nseamnă mama și însemnătatea ei
A-i iubi-o făr’ de seamăn; n-ai urma pe cei mișei.

Dacă ai ști ce-nseamnă mama, sufletul i l-ai simți,
I-ai vorbi cu voce blândă, iară gândul i l-ai ști.
Mama are multe taine, nimeni nu le poate ști.
Fericit e omu-acela care-nvață a iubi.

Oare cine este aceea care-n brațe te-a purtat?
Oare n-o cunoști pe mama, ce viața ți-a dat?
Oare n-ai citit Scriptura și de cei ce au lovit
Pe părinți, căci mâna aceea în pământ n-a putrezit?

Mama este har al casei, Dumnezeu așa-a lăsat.
Dar acuma lumea aceasta toate legile a stricat.
Și se duc cu toți la vale, înșelați de cel viclean:
Strigă, bat, nu iau aminte că vrăjmașul i-a-nșelat.

Oare nu știu eu, copile, câtă grijă ți-a purtat,
Câte nopți și câte zile mâna ei te-a legănat?
Oare nu-ți aduci aminte, o, copile dezmierdat,
Că la sânul mamei tale ai crescut, te-ai dezvoltat?

Acum, când crescut-ai mare, pentru ce nu vrei să știi

Căci cu mâna mamei tale învățat-ai ca să scrii?
Acuma-i mai obosită, a slăbit, a-mbătrânit
De ce te-nholbi la dânsa și îi strigi așa răstit?
Ai ajuns de-acuma mare și te duci în treaba ta

N-o ajuți, dar las-o-n pace, te rog, n-o mai întrista.
Va sosi o vreme-n care vei trăi și vei vedea
Ce însemnătate mare a avut măicuța ta.
Dar târziu va fi atunci și adânc vei suspina

Oare clipele acelea te vor mai putea ierta?
Mama te-a udat pe tine din al dragostei pahar,
Acum, când crescut-ai mare, viața ei o faci calvar.
Nu știi oare că măicuța a primit de sus, din Cer,

Niște drepturi minunate și dreptatea ei te cer?
N-ai dori să simți vreodată din blestemul ei cumplit
Ca să intre-n tine dracii, să te chinuie un pic.Nu îngrămădi păcate, că acestea le plătești,
Prigonirea de părinte te ajunge, și-o pățești.

Sursa: Doxologia

Către “pompierii” care sting bucuria Bisericii

Observ o tendință de a critica închinarea plină de entuziasm a Bisericii, a Trupului lui Cristos. Observ tot mai mulți “pompieri” care caută să stingă bucuria, care-și întind furtunele și stropesc cu jetul descurajări, al legalismului și al tristeții acolo unde Duhul toarnă bucurie. Ce ați vrea să facem fraților după ce ne-am plâns păcatele și ne-am lăsat de ele? Ați vrea să o ținem în doliu după firea noastră toată viața? Eu așa-i văd pe creștinii aceștia trisți tot timpul, zici că sunt în doliu după poftele lor, zici că-și plâng de milă, zici că au fost mutați în Iad și nu în Locurile Cerești cum ne zice Scriptura.

David a cântat sărind în sus de bucurie când a dus chivotul în Ierusalim la Cortul dedicat lui, iar Dumnezeu ne spune că în vremurile din urmă va ridica din dărâmături tocmai acest Cort (Amos 9:11), care simbolizează spiritul închinării libere, cu instrumente de tot felul și 24 din 24, 7 din 7, nu spiritul tristeții și al legalismului. Cum se vor împăca acești pompieri care sting bucuria închinării cu Cortul lui David? Se uită cu ochi răi și critici la luminile colorate de parcă acelea ne pot întina ochii, la tobe și la chitări, se uită cu ochi răi la faptul că tinerii caută pe Domnul și sunt niște închinători entuziaști gata să bată fin palme și să chiuie, descurajându-i și debusolându-i cu spiritul lui Mical, care a fost pedepsită de omul lui Dumnezeu, David, pentru că l-a criticat pentru felul lui de închinare față de care Dumnezeu nu a avut nimic de obiectat (dacă ar fi avut s-ar fi întâmplat ce s-a întâmplat cu Uza înainte).

Oare nu vor da socoteală înaintea Duhului de bucurie din Cristos acești oameni? Ne uităm în Bisericile lor și fiecare slujbă pare o înmormântare și nu o celebrare a învierii în Cristos. Ce vede lumea la noi? Oare tristețea ne caracterizează pe noi ca și creștini? Nicidecum. Pavel și Sila cântau câtări de laudă și cred că țineau ritmul cu zăngănit de lanțuri și cu bătut din butucii de la picioare, acolo în închisoare, și în urma acestui spirit viu al închinării Dumnezeu i-a eliberat. Ei se bucurau în butuci și cu lanțuri, noi azi căutăm tristețea și critica deși Dumnezeu ne-a dat de trei decenii libertate. Pavel din închisoare a realizat cel mai bine că atunci când e timpul bucuriei trebuie să te bucuri, spunându-le fraților apăsat: “Bucurați-vă, iarăși zic, bucurați-vă!”

Tocmai am primit un filmuleț de la o mămică a cărui băiat a fost internat într-un spital, având probleme de sănătate destul de grave, dar și acolo și-a luat o tobă mică să laude pe Domnul cu toba, pentru că el este toboșar în Biserica la care merge. Mama lui îmi povestea că atunci când iese din spital pentru câteva ore pentru a veni acasă la familie, alege să laude pe Domnul cu tobele și pentru că într-o zi nu avea bețe a bătut cu lingurile de lemn. Așa se închină acest tânăr și nu a lăsat boala să-i fure entuziasmul închinării. Bucurați-vă fraților cât mai aveți timp!

Cu prețuire,
Toni Berbece

Creștinii evanghelicii au ajutat mai mult de 750 de mii de evrei să se întoarcă în Israel

USA – Mai mult de 750 de mii de evrei au avut șansa să înceapă o nouă viață în Israel, cu sprijinul unei organizații fondată de un rabin și finanțat de creștinii evanghelici americani.

Acest număr corespunde ultimelor trei decenii,  și este rezultatul activității Societății Internaționale de creștini și evrei ( IFCJ ), permițând lui Aliyah, un model important în iudaism care ajută la imigrarea evreilor în Israel .

Organizația a fost înființată în 1983 de către rabinul Yechiel Eckstein, cu scopul de a promova cooperarea dintre evrei și creștini și să creeze un sprijin larg pentru statul Israel. El a murit la varsta de 67 de ani, luna februarie anul prezent, iar organizația a fost preluată de fiica sa, Yael Eckstein.

„Tatal meu a spus că s-a simțit ca și Columb cand a descoperit America  – el a realizat brusc că există milioane de creștini care iubesc poporul evreu și care sunt de partea Israelului“, a declarat Yael pentru Christian Post.

În prezent, IFCJ este cea mai mare organizație filantropică din Israel. Aceasta fundație primește aproximativ 130 de milioane de dolari din donații în fiecare an, dintre care multe provin de la creștinii evanghelici din Statele Unite .

Primul grup de evrei a venit cu avionul din Rusia în Israel în 1992, prin programul On Wings of Eagles, care a încercat să scoată evreii din sărăcie. De atunci, mii de evrei au emigrat din fostul Stat Sovietic, din Etiopia, Ucraina, Turcia, Yemen, Uniunea Argentina și alte țări în care au trăit cu probleme printre ei.

„A fost la începutul anilor ’90 cand Uniunea Sovietică s-a prăbușit și comunitatea creștină au ajutat pe evrei să se revina în Israel , “ a spus Yael. „Mulți dintre ei au fost supraviețuitori ai Holocaustului. Aceasta este o parte a profeției biblice ce a fost împlinită. Prorocii Ieremia și Isaia menționează despre aceasta.

În parteneriat cu guvernul israelian, ajutorul IFCJ susține cumpararea biletelor de avion și garantează apartamente pentru familiile imigrante, în locuri în care oamenii vorbesc limba lor maternă. Guvernul oferă cursuri gratuie în ebraică .

În timp ce, IFCJ încarcă în mod normal un avion pe lună cu grupuri mari de imigranți, o medie de 17 imigranți noi sosesc zilnic în Israel din zboruri comerciale .